Sfântul Ipatie și-a trăit viața ca o flacără aprinsă de credință. În ținutul Galației, a fost păstor de suflete și, cu harul lui Dumnezeu, a devenit episcop în Gangra. A luat parte la primul mare Sinod al Bisericii, alături de sfinții părinți, și era plin de lumina Duhului Sfânt. Dumnezeu i-a dăruit darul minunilor, iar el, deși încercat de multe suferințe, nu și-a pierdut nicio clipă nădejdea.

Se spune că într-o zi, pe când se întorcea din cetatea împăratului, unde izbăvise lumea de un balaur înfricoșător, niște oameni plini de ură i-au întins o capcană. Îl pândiseră în locuri înguste și prăpăstioase, pe unde știau că va trece. Când l-au văzut apropiindu-se, au năvălit asupra lui ca niște fiare. Unul l-a lovit cu un lemn, altul cu o piatră, altul cu o sabie, împingându-l spre hău. Sfântul s-a prăbușit de la mare înălțime și a fost zdrobit de stânci, așa cum, odinioară, fusese omorât Sfântul Ștefan.

Rănit și abia respirând, Ipatie a deschis ochii spre cer și, cu ultima lui putere, a rostit: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.” Dar nici rugăciunea nu i-a înduioșat pe ucigași. O femeie crudă, orbită de răutate, a ridicat o piatră mare și l-a lovit în cap, curmându-i viața.

Și atunci, o taină înfricoșătoare s-a petrecut. Chiar acea femeie care îi luase viața a fost cuprinsă de un duh necurat. Cuprinsă de groază, și-a lovit pieptul fără încetare cu aceeași piatră cu care îl ucisese pe sfânt. Și nici ceilalți ucigași nu au scăpat: asupra tuturor s-au abătut chinuri cumplite.

Ca să-și ascundă fapta, trupul sfântului a fost ascuns într-o șură cu paie. Dar Dumnezeu n-a îngăduit să rămână acolo. Un țăran, venind să ia fân pentru vitele lui, a auzit un cântec ceresc venind din șură. S-a apropiat, a ridicat paiele și a descoperit trupul neatins al sfântului. Vestea s-a răspândit repede, iar locuitorii din Gangra au venit cu jale și lacrimi să-și ia păstorul și să-l ducă la loc de cinste.

Și minunea nu s-a oprit aici. Femeia aceea, care se lovea neîncetat cu piatra, a primit tămăduire chiar în clipa în care sfintele moaște au fost așezate în mormânt. La fel s-a întâmplat și cu ceilalți ucigași. Iar la înmormântarea sfântului, Dumnezeu a lucrat nenumărate minuni, dar despre ele… doar cerul știe mai multe.