Sfântul Marcu, episcopul Aretuselor, a fost un vas ales al credinței în vremea împăratului Constantin cel Mare, dărâmând templele idolilor și ridicând biserici spre slava lui Dumnezeu. Dar, când domnia a trecut la Iulian Apostatul, iar păgânismul a fost înălțat din nou, Sfântul Marcu și alți mărturisitori au fost supuși chinurilor.

Pentru râvna sa, Marcu a fost prins, biciuit, batjocorit și torturat cu cruzime: străpuns cu ace, uns cu miere și lăsat sub dogoarea soarelui, spre pradă insectelor. Cu toate acestea, el a răbdat cu bărbăție, iar răbdarea lui a înmuiat inimile păgânilor, care, văzând credința lui neclintită, s-au întors la Dumnezeu.

Tot pentru zdrobirea idolilor, Sfântul Mucenic Chiril, diaconul, a suferit în Fenicia un martiriu cumplit, fiind spintecat și batjocorit, iar prigonitorii săi au fost loviți de pedeapsa dumnezeiască. La fel, în Ascalon și Gaza, fecioare și bărbați sfințiți au fost chinuiți fără milă, dar sufletele lor s-au înălțat la slava cea veșnică.

Astfel s-au arătat biruitori cei credincioși, căci pătimirile lor au fost trecătoare, dar răsplata lor este fără de sfârșit, în lumina Împărăției cerești.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.