Pentru a întări sufletele în nevoința postului, Biserica rânduiește la jumătatea acestuia scoaterea spre închinare a Sfintei Cruci, izvor de har și mângâiere.

Postirea adevărată nu este doar abținerea de la mâncare, ci și răbdarea încercărilor trupului, lupta duhului cu ispitele și atacurile nevăzute ale vrăjmașului.

Tocmai celor încercați, dar și celor slabi în nevoință, Crucea le este întărire și sprijin. Însă nu doar postitorii sunt chemați la ea, ci toți, căci oricine aleargă cu credință primește din ea har și putere.

În fața Crucii se descoperă marea iubire a lui Dumnezeu pentru om. El, Făcătorul cerului și al pământului, a ales să Se smerească, să ia trup omenesc și să rabde cele mai grele pătimiri pentru mântuirea noastră.

Și totuși, cum răspundem noi acestei jertfe? În loc să ne lepădăm de păcate, adesea ne împietrim inimile, uităm suferințele Lui și trăim doar pentru cele trecătoare. În loc să ne răstignim patimile, slujim plăcerilor și trupului, nesocotind chemarea de a ne lua crucea și a-I urma lui Hristos.

Însă mila Domnului încă ne cheamă. Să nu rămânem nepăsători, ci să ne întoarcem la El cu inimă zdrobită, cu pocăință și hotărâre de a trăi după voia Sa. Să îmbrățișăm Crucea nu doar cu buzele, ci și cu viața noastră, ca să dobândim nu focul cel veșnic, ci slava cerească. Amin.