Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori),
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă…
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Crezul
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă…, și acum…, Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condacul 1
Pe al monahilor dreptar și zid nebiruit, pe al creștinilor ajutător și povățuitor, pe Efrem al Katunakiei să-l cinstim, că rugător a fost și ajută în dureri și în nevoi; pentru aceea să-i strigăm toți cu evlavie: Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Icosul 1
Al îngerilor Făcător și Domnul te-a arătat pom împodobit cu roadele harului cele din ascultare izvorâte, din care și noi voind a gusta, ne minunăm de dragostea ta dumnezeiască și te lăudăm cântând așa:
Bucură-te, rod din părinți drept-slăvitori răsărit;
Bucură-te, că mlădiță roditoare în Via-Hristos te-ai vădit;
Bucură-te, că în ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae te-ai născut;
Bucură-te, că numele Bunei Vestiri, Evanghelos, în lume l-ai avut;
Bucură-te, că preoția, ca și bunicul tău Nichita, ai luat;
Bucură-te, prin care ținutul tău, Teba, s-a binecuvântat;
Bucură-te, că monahii, mănăstirile și Tainele Bisericii cinsteai;
Bucură-te, că ascultarea de părinți, curăția și rugăciunea de noapte iubeai;
Bucură-te, ucenicul părinților aghioriți Efrem și Nichifor cei din patria ta;
Bucură-te, cel ce de Praznicul Înălțării Sfintei Cruci ai hotărât a le urma;
Bucură-te, că maica ta încredințare în vis pentru calea ce ai ales a aflat;
Bucură-te, că mai târziu, amândoi părinții tăi viața monahală au îmbrățișat;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 2
Bărbătește socotind că deșertăciuni sunt toate cele omenești, din tinerețe ai ieșit din lume, viața îngerească dorind. De Praznicul Înălțării Sfintei Cruci luându-ți crucea, te-ai îndreptat spre Sfântul Munte și la Katunakia te-ai așezat, lângă asprul stareț Nichifor, unde în smerenia ocărilor și în împlinirea rucodeliei ai petrecut, lucrarea răbdării și a blândeții agonisind și neîncetat cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Cele înalte voind a le afla, cu iscusință găseai căi de a închina Domnului fiecare ceas la vieții sale. Astfel, osteneala nu ți-a fost trecută cu vederea și lacrimi curățitoare ai primit în dar, pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, împlinătorule sârguincios al ascultărilor;
Bucură-te, răbdătorule smerit al ocărilor;
Bucură-te, ajutătorul celor ce doresc a urma calea Domnului;
Bucură-te, surpătorul curselor ispititorului;
Bucură-te, că pururea mintea la rugăciune căutai a o sili;
Bucură-te, nevoitorule, care lui Dumnezeu voiai toate a-I dărui;
Bucură-te, că ai iubit calea nevoințelor;
Bucură-te, că ai dobândit darul lacrimilor;
Bucură-te, că la tunderea în schimă, numele Efrem ai primit;
Bucură-te, că și de harul preoției te-ai învrednicit;
Bucură-te, înțeleptule, care râvna tinereții fierbinte o ai lucrat;
Bucură-te, noule Efrem care cele înalte ai căutat;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 3
Dobândind lacrimile cele duhovnicești, care ca apa botezului haina sufletului tău o albeau, mângâiere ai aflat la rugăciune, că afară de trup fiind, toată zidirea ai cuprins-o într-o îmbrățișare. Iar după această înaltă stare, te-ai cufundat și mai adânc în smerenie, cântând Ziditorului: Aliluia!
Icosul 3
Efrem fericite, viață și har ai simțit în Cuviosul Iosif Isihastul când l-ai întâlnit întâia oară; și ca un fiu încredințându-i gândurile și simțirile inimii tale, dascăl iubit și temut ți l-ai ales. Iar noi, văzând dorirea sufletului de a afla pe Domnul, cu bucurie îți cântăm așa:
Bucură-te, al vieții duhovnicești căutător însetat;
Bucură-te, părinte care din harul Duhului te-ai adăpat;
Bucură-te, că povățuitor cercat în lucrarea minții ai dorit a afla;
Bucură-te, că primindu-l de la Dumnezeu, i te-ai dăruit cu toată inima ta;
Bucură-te, pildă de urmat pentru cei ce doresc viața duhovnicească;
Bucură-te, întărirea celor ce slăbesc în nevoința trupească;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate lucrătorule;
Bucură-te, al ascultării desăvârșite împlinitorule;
Bucură-te, că de arătări cerești te-ai învrednicit;
Bucură-te, că harul în inima ta s-a sălășluit;
Bucură-te, viteaz ostaș ce firea ți-ai biruit până la moarte;
Bucură-te, fiu al ascultării care ți-ai odihnit Părintele în toate;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 4
Fiind împodobit cu harul preoției, prilej ai aflat a sluji în bisericuța Sfântului Ioan Botezătorul de la Schitul Sfântului Vasile, în obștea celui cu viață sfântă, neîntrecutul între dascăli Iosif Isihastul, căruia cuvânt și sfat duhovnicesc i-ai cerut, alipindu-te de el și cântând Domnului cu bucurie: Aliluia!
Icosul 4
Gândurile mărturisindu-ți fără ascunzișuri, sporirea duhovnicească din tot sufletul o doreai, uimindu-ți dascălul cu alergarea ta cea bună și cu belșugul harului cel revărsat asupra ta; astfel, fiu duhovnicesc i te-ai făcut, nepărăsind obștea starețului Nichifor, ci răbdând mucenicește asprimea lui, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, ucenic neostenit care spre Domnul cu însuflețire alergai;â
Bucură-te, că Sfântul Iosif Isihastul toate gândurile îi mărturiseai;
Bucură-te, binecuvântat preot care liturghiseai cu dăruire;
Bucură-te, că harul Duhului Sfânt lucra întru tine cu sporire;
Bucură-te, că adesea de minunate semne de sus te îndulceai;
Bucură-te, că știind primejdia înșelării, povățuitorului tău îndată i le descopereai;
Bucură-te, ascultător smerit, ce prin Părintele tău scara virtuților ai suit;
Bucură-te, ucenic adevărat, care sfințenia dascălului prin ascultarea ta ai adeverit;
Bucură-te, că odihnindu-ți starețul, ai luat de la el binecuvântare;
Bucură-te, îți cântăm și noi, care ne întărim din viața și din cuvintele tale;
Bucură-te, monah cu ale Duhului roade din belșug împodobit;
Bucură-te, că nu pentru vrednicia ta, ci pentru a Părintelui tău socoteai a le fi primit;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 5
„Harul se păstrează prin smerenie și prin mulțumirea adusă lui Dumnezeu”, învățai, Părinte Efrem, adeverind cuvântul cu fapta. Și toată viața ta pildă a fost, făcându-te tuturor toate; că dintre virtuți, care a rămas nelucrată? Sau ce povățuiai fără să fi cercat tu mai întâi? Lăudăm nevoințele tale și îți cerem solirile, cântând cu bucurie: Aliluia!
Icosul 5
Iubind pe dascălul tău, mult folos și odihnă ai adus și fraților tăi duhovnicești, neluând seama la neputințele tale și cu dragoste jertindu-te pentru ei. Asemenea, și rudeniilor din lume ajutor și mângâiere le-ai adus cu rugăciunile tale, pentru care noi te fericim așa:
Bucură-te, solitorule la Domnul pentru cei prin taina nunții însoțiți;
Bucură-te, că pentru sora ta și soțul ei te-ai rugat să nu fie despărțiți;
Bucură-te, întărirea fraților tăi trupești prin rugăciuni stăruitoare;
Bucură-te, că cererile tale suiau la Domnul ca o tămâie binemirositoare;
Bucură-te, rugătorule pentru rudenia ta care cu farmece se îndeletnicea:
Bucură-te, că ai răbdat certare de la Domnul fiindcă soleai pentru ea;
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale, maica ta schima monahală a îmbrăcat;
Bucură-te, că ajungând ea la măsura dascălului tău, sufletul ți-a tresăltat;
Bucură-te, că și tatăl tău a ales monahiceasca viețuire;
Bucură-te, că în aceeași obște v-ați luptat pentru sporire;
Bucură-te, că vița cea bună vlăstar ales a odrăslit;
Bucură-te, că împreună cu părinții tăi după trup și după duh te-ai sfințit;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 6
În ostenelile tale pentru a-i odihni pe frați, când puterile îți slăbeau, Domnul trimitea sfinți ca să te ajute și mult har mângâietor. Așa ne faci înțeles că nu în odihnă și îndestulare dobândim bunătăți duhovnicești, ci în nelăsarea minții și a trupului în nelucrare. Iar noi, minunându-ne de nevoința ta, te lăudăm cântând Celui Ce te-a întărit: Aliluia!
Icosul 6
Jugul cel bun și povara cea ușoară a lui Hristos le-ai simțit, Părinte, în toate greutățile și ispitele vieții tale. Că întrarmându-te cu răbdarea, te-ai îmbogățit în har, pe care îl păstrai cu rugăciunea, ascultarea și pocăința. Pentru aceasta, Dumnezeu te-a împodobit cu îmbelșugate daruri duhovnicești, ca toți să ia folos de la tine, iar noi îți cântăm așa:
Bucură-te, far luminător celor din mănăstiri și din lume;
Bucură-te, liman liniștit celor ce cerem a ta rugăciune;
Bucură-te, că pe pământ ca îngerii ai viețuit;
Bucură-te, că la cele cerești mintea și inima ți-ai ațintit;
Bucură-te, prieten de taină al sfinților;
Bucură-te, vrăjmaș neîmpăcat al diavolilor;
Bucură-te, cinstitorul marelui Ierarh Nectarie, cel și după moarte clevetit;
Bucură-te, că prin rugăciunile lui, gâzele din sacul cu grâu s-au izgonit;
Bucură-te, că și pe Sfântul Mare Mucenic Mina îl cinsteai;
Bucură-te, că cele pierdute, cu mijlocirea lui le aflai;
Bucură-te, că pentru pace te rugai Sfintei Irina din Hrisovalant;
Bucură-te, podoaba Sfântului Munte ce strălucești ca un diamant;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 7
Liturghisitor dăruit te-a arătat Stăpânul, Părinte Efrem, și nu doar desfătarea harului și vederi duhovnicești în vremea slujbei primeai, ci și a pomeni multe nume de credincioși cu osârdie te osteneai. Iar rânduielile Bisericii cu acrivie păzindu-le, neîncetat te adumbrea harul Duhului Sfânt, Care îți dădea a cânta neîncetat: Aliluia!
Icosul 7
Mare între cuvioși ai fost, că mult ai iubit pe dascălul tău care te-a crescut duhovnicește și la înălțimea sfințeniei te-a suit; mult ai iubit și zidirea întreagă, oamenii, necuvântătoarele și stihiile, și la subțirimea duhului ajungând, auzeai cum slavoslovesc pe Ziditorul lor; mult ai iubit încă și pe toți cei ce sfatul și rugăciunea îți cereau, pentru care auzi de la noi așa:
Bucură-te, călăuzitorul celor doritori de viață îmbunătățită;
Bucură-te, pază a celor ce fac ascultare desăvârșită;
Bucură-te, izvorule al lacrimilor duhovnicești;
Bucură-te, că de mulțimea gândurilor, pe cei ce se roagă ție îi izbăvești;
Bucură-te, că l-ai povățuit pe Starețul Emilian a veni de la Meteore în Sfântul Munte;
Bucură-te, că multora te-ai făcut cărare spre Hristos și punte;
Bucură-te, al Katunakiei cinstit odor;
Bucură-te, al Bisericii sfânt povățuitor;
Bucură-te, cel ce te-ai îndeletnicit cu citirea scrierilor sfinte;
Bucură-te, gură a teologiei care izvorai înțelepte cuvinte;
Bucură-te, că te-ai micșorat pe sineți făcând ascultare;
Bucură-te, că prin aceasta Domnul te-a arătat mare;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 8
Nu avem cuvinte vrednice de lauda viețuirii tale înalte în curăție și ascultare, dar, deși nevrednici, îndrăznim a cere solirile tale la Domnul și la Preacurata Sa Maică în nevoile ce ne împresoară, că îndrăzneală ai, fiindcă mult ai iubit; și cu nădejde alergăm la tine ca la unul care toate le-ai biruit, cântând cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Omeneștile griji le-ai lăsat cu totul, părinte, neagonisitor desăvârșit fiind și iubitor al petrecerii îngerești; că încredințându-se Domnului, nu aveai teamă de lipsuri și nimic nu socoteai a fi al tău, ci slobod de toate, cu ușurință zburai spre înălțimile rugăciunii. Iar noi, minunându-ne de aceasta, te lăudăm așa:
Bucură-te, lumină ce nu ai stat sub obroc, ci ai fost pusă în sfeșnic;
Bucură-te, că acum în lumină petreci, alături de Împăratul cel veșnic;
Bucură-te, rugător fierbinte ce stingi pătimașele porniri trupești;
Bucură-te, că aprinzi în cei ce te cinstesc râvna vieții duhovnicești;
Bucură-te, armă tare și călăuză în viața duhovnicească;
Bucură-te, prieten al celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, al fățărniciei mustrătorule;
Bucură-te, al virtuților lăudătorule;
Bucură-te, cinstea cuvioșilor;
Bucură-te, slava ucenicilor;
Bucură-te, binecuvântat părinte care talanții i-ai înmulțit;
Bucură-te, că din belșugul avuției tale tuturor ai împărțit;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 9
Părăsirii harului ai răspuns cu răbdare și cu stăruință în rugăciune și în nevoințe – ca un adevărat ostaș al lui Hristos, Care cerca astfel râvna și smerenia ta –, iar nu fugind și așteptând fără osteneală a primi darul; întărește-ne și pe noi, cei slabi, cărora grea ne pare lupta, și dă-ne putere să biruim cântând: Aliluia!
Icosul 9
Răsăritul răsăriturilor, Domnul, ți-a tăinuit mutarea din viața aceasta a dascălului tău, Iosif Isihastul, și ca oarecând Toma, care nu a văzut Învierea Domnului, nici Adormirea Maicii Sale, dar s-a învrednicit apoi de binecuvântare, așa și tu nu ai ajuns la prohodire, dar la sorocul de patruzeci de zile te-ai umplut de mireasmă și încredințare ai luat că nu ai fost uitat între ucenici, pentru care te fericim așa:
Bucură-te, comoară a ascultării care dascălul ți-ai odihnit;
Bucură-te, că binecuvântarea lui ca de la Dumnezeu o ai primit;
Bucură-te, că: „Pentru rugăciunile părintelui meu…” neîncetat rosteai;
Bucură-te, că astfel ajutorul lui în toată vremea îl primeai;
Bucură-te, cel ce izvor de virtuți te-ai arătat;
Bucură-te, că din apele înțelepciunii tale mulțime de ucenici s-a adăpat;
Bucură-te, că darurile duhovnicești ale dascălului tău ai moștenit;
Bucură-te, că prin viețuirea ta, cu îndestulare le-ai înmulțit;
Bucură-te, împreună-rugătorule cu cei care nu știu în viață ce cale să aleagă;
Bucură-te, că solești pentru monahii care din obște la pustie vor să meargă;
Bucură-te, cinsitorul Maicii Domnului, la care îi trimiteai pe cei șovăielnici să se roage;
Bucură-te, că numai celor neșovăielnici le binecuvântai calea cu pace;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Candacul 10
„Scădere duhovnicească este a vedea căderile fraților, iar sporire este când pe toți îi vezi îngeri”, spuneai, părinte, și sporeai din putere în putere, nescârbindu-te niciodată de păcătos, ci numai de păcat. Iar noi, cei grabnici a osândi păcate străine, de scăderea duhovnicească te rugăm să ne izbăvești, ca să cântăm cu bucurie: Aliluia!
Icosul 10
Șubrezi cu sufletul ne facem, Părinte Efrem, stăruind în nelucrare, de aceea îți cerem solirile, ca să ne întărești pe calea pocăinței și să dobândim râvna ta în lucrarea virtuților; că citind mulțimea povețelor tale, ne rușinăm a ridica ochii la cer și te punem mijlocitor pentru noi, cântându-ți așa:
Bucură-te, că fericești pe cei ascultători;
Bucură-te, rugătorule pentru povățuitori;
Bucură-te, dascălul ascultării;
Bucură-te, lucrătorul răbdării;
Bucură-te, că al privegherii și al ostenelilor învățător ești;
Bucură-te, ritorul curăției trupești și sufletești;
Bucură-te, că darurile Duhului întru tine s-au sălășluit;
Bucură-te, că din bleșugul lor pe toți i-ai odihnit;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cuvinte duhovnicești;
Bucură-te, că setea celor însetați de virtute o potolești;
Bucură-te, împlinitorul poruncilor cel mult râvnitor;
Bucură-te, pustnic întraripat cu dumnezeiescul dor;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 11
Toată rânduiala vieții monahale cu dragoste și cu dreaptă-socoteală ai păzit, precum ai deprins de la sfințitul tău dascăl, învățându-i și pe ucenicii tăi a o urma. Aceasta făcând, pildă tuturor te-ai arătat, că cine nu a luat putere din cuvintele tale? Sau peste cine nu s-a revărsat mulțime de binecuvântari când te-a cercetat? Și toți luând folos, plecau de la tine cântând: Aliluia!
Icosul 11
Țineai, părinte, la unitatea Bisericii, ca oarecând Sfântul Ioan Gură de Aur, îndemnând spre pace, căci dezbinarea este bucuria diavolului. Țineai încă și la liturghisirea zilnică pentru folosul obștii, că putere de Sus luai și numai cele duhovnicești izvorau din gura ta, petrecând neîncetat în smerenie și rugăciune, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, noule Ioan Gură de Aur, care la păstrarea unității Bisericii ai îndemnat;
Bucură-te, că toată dezbinarea ca pe un meșteșug satanicesc ai mustrat;
Bucură-te, cald povățuitor spre lucrarea păcii, care este urâciune diavolilor;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii minții care îl urcă pe om la starea îngerilor;
Bucură-te, că înveți starea prielnică a inimii ca rugăciunea singură să se rostească;
Bucură-te, că îi povățuiești să fugă de închipuiri pe cei ce bine vor să se nevoiască;
Bucură-te, stea strălucitoare, care liturghisind te luminai;
Bucură-te, cărbunele harului, care slujind, vădit te încălzeai;
Bucură-te, că fără încredințare de la Domnul nimic nu începeai a lucra;
Bucură-te, că prin psalmodieri și rugăciuni, pacea de Sus în inima ta sporea;
Bucură-te, cuvioase părinte care în smerenie ai viețuit;
Bucură-te, că ajungând al apusul vieții, slugă netrebnică te-ai socotit;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 12
Unit cu Domnul și la apusul vieții prin neîncetata rugăciune, părăsit ai fost de puterile trupești și de lumina ochilor, nu însă și de darul lacrimilor. Ca pe o răstignire pe cruce răbdând toate pătimirile, harul tinereții l-ai sporit, teologhisind și binecuvântând până ce te-ai mutat la Domnul și ai sfințit pământul cu trupul tău, făcând tot cerul să cânte cu bucurie: Aliluia!
Icosul 12
Văzând multele cercetări ale harului și mulțimea darurilor de care te-ai învrednicit, părinte, însuflețire luăm spre a urma cuvintelor și faptelor tale. Ne îndulcim pomenind numele tău și al Sfântului Iosif Isihastul și icoana ta cinstim, cerându-ți solirile și cântându-ți acestea:
Bucură-te, al cercetării de sine lucrătorule;
Bucură-te, în întristări și în boli răbdătorule;
Bucură-te, că dragoste a lui Dumnezeu, iar nu pedeapsă ai socotit bolile;
Bucură-te, că pentru aceasta nenumărate îți sunt cununile;
Bucură-te, mireasmă a harului izvorât din răbdarea întristărilor;
Bucură-te, că diavolească duhoare ai simțit în preajma ereticilor;
Bucură-te, învățător și teolog al pustiei;
Bucură-te, povățuitor pe calea lacrimilor și a curăției;
Bucură-te, că ucenicul tău te-a văzut în Rai în alb veșmânt preoțesc;
Bucură-te, că plin de dragoste i-ai spus: „Acum merg Liturghia să o slujesc”;
Bucură-te, solitor pentru toți cei ce viață duhovnicească dorim;
Bucură-te, că avându-te aproape, în har ne îmbogățim;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 13
Zicem ție: O, Cuvioase Părinte Efrem, mireasma Katunakiei, podoaba monahilor, lauda preoților și ajutătorul creștinilor, îndrăznind pentru multa iubire ce ai arătat-o față de toți, cerem pocăință curată, răbdare în ispite, trezvie neîncetată, pace gândurilor și limpezime minții, spre a înțelege cum să umblăm cuviincios în calea Domnului, și pornind pe ea cu ajutorul tău, să cântăm cu mulțumire: Aliluia! (de trei ori)
Icosul 1
Al îngerilor Făcător și Domnul te-a arătat pom împodobit cu roadele harului cele din ascultare izvorâte, din care și noi voind a gusta, ne minunăm de dragostea ta dumnezeiască și te lăudăm cântând așa:
Bucură-te, rod din părinți drept-slăvitori răsărit;
Bucură-te, că mlădiță roditoare în Via-Hristos te-ai vădit;
Bucură-te, că în ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae te-ai născut;
Bucură-te, că numele Bunei Vestiri, Evanghelos, în lume l-ai avut;
Bucură-te, că preoția, ca și bunicul tău Nichita, ai luat;
Bucură-te, prin care ținutul tău, Teba, s-a binecuvântat;
Bucură-te, că monahii, mănăstirile și Tainele Bisericii cinsteai;
Bucură-te, că ascultarea de părinți, curăția și rugăciunea de noapte iubeai;
Bucură-te, ucenicul părinților aghioriți Efrem și Nichifor cei din patria ta;
Bucură-te, cel ce de Praznicul Înălțării Sfintei Cruci ai hotărât a le urma;
Bucură-te, că maica ta încredințare în vis pentru calea ce ai ales a aflat;
Bucură-te, că mai târziu, amândoi părinții tăi viața monahală au îmbrățișat;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!
Condacul 1
Pe al monahilor dreptar și zid nebiruit, pe al creștinilor ajutător și povățuitor, pe Efrem al Katunakiei să-l cinstim, că rugător a fost și ajută în dureri și în nevoi; pentru aceea să-i strigăm toți cu evlavie: Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!