Pomenirea Sfântului Ieriah Porfirie, episcopul Gazei; Sf. Mc. Fotini Samarineanca (Zi aliturgică. Dezlegare la brânză, lapte, ouă și pește)

Sfântul Porfirie († 420), originar din Tesalonic, a fost crescut într-un mediu religios și evanghelic. La vârsta de 25 de ani, a părăsit patria și a devenit monah în deșertul Schetic din Egipt, unde a trăit cinci ani în condiții aspre, practicând postul și rugăciunea.

Apoi, a vizitat Ierusalimul pentru a se închina la Locurile Sfinte, unde l-a întâlnit pe călugărul Marcu, care i-a devenit ucenic.

Bolnav, Sfântul Porfirie l-a trimis pe Marcu să împartă averea sa săracilor din Tesalonic. Cunoscând meseria de a face corturi, a folosit-o ca mijloc de a propovădui Evanghelia atât iudeilor, cât și păgânilor.

Recunoscut pentru virtuțile sale, a fost hirotonit preot de către Episcopul Ioan al II-lea al Ierusalimului și însărcinat cu paza Crucii Domnului. Mai târziu, la cererea clerului și a credincioșilor, a fost sfințit episcop al Gazei. Cu sprijinul Sfântului Ioan Gură de Aur și al împărătesei Eudoxia, a reușit să pacifice păgânii din Gaza și a construit o biserică frumoasă în locul unui templu păgân. Sfântul Porfirie a trăit 72 de ani, dintre care 25 i-a dedicat păstoririi, înainte de a trece la Domnul.

Viața Sfântului Porfirie este un exemplu de devotament religios, sacrificiu și misionarism. A trăit o existență austeră, dedicată rugăciunii și propovăduirii Evangheliei, iar prin eforturile sale a contribuit la creștinarea comunităților și la înlăturarea păgânismului.

Activitatea sa pastorală și construcția bisericilor au lăsat o amprentă durabilă, consolidând credința creștină în regiunea Gaza. Sfântul Porfirie rămâne un model de viață spirituală și de slujire comunității.