Sfântul Tarasie s-a născut în Constantinopol (azi Istanbul), într-o familie înstărită. Tatăl său era slujitor imperial, iar Tarasie a avut o carieră la curtea împărătească, devenind secretar.

După moartea împăratului Leon al IV-lea în 780, împărăteasa Irina a preluat regența pentru fiul său minor, Constantin al VI-lea. Irina a avut două obiective principale: să-și păstreze puterea și să restabilească venerarea icoanelor, interzisă în timpul iconoclasmului.Tarasie, devenit patriarh în 784, a fost un susținător cheie al acestui efort. După o primă încercare eșuată în 786, Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787) a reușit să restabilească ortodoxia și cultul icoanelor.

Tarasie a avut un rol important și în disputele din cadrul familiei imperiale. Când împăratul Constantin al VI-lea a decis să-și alunge soția, Maria, și să se recăsătorească cu Teodota, Tarasie s-a opus, apărând nevinovăția Mariei și refuzând să binecuvânteze această căsătorie. A rămas patriarh până la moartea sa în 806, fiind înmormântat în mănăstirea pe care a zidit-o pe malurile Bosforului.

Viața Sfântului Tarasie ilustrează cum credința și principiile morale pot fi puse în slujba dreptății și a adevărului, chiar și în fața presiunilor politice și a intrigilor de la curtea imperială.

Prin fermitatea sa în apărarea ortodoxiei și a dreptății, Tarasie a demonstrat că liderii spirituali pot juca un rol esențial în menținerea echilibrului moral într-o societate. Moștenirea sa ne invită să reflectăm asupra importanței integrității și a curajului în fața corupției și a abuzului de putere.