Sfântul Ioan Botezătorul a fost decapitat de regele Irod, iar moaștele sale au avut o istorie complexă și plină de evenimente.

După decapitare, trupul său a fost salvat de ucenici și dus în Sevasta, în timp ce capul său a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns.

Capul a fost mutat ulterior pe Muntele Măslinilor de către Ioana, o femeie apropiată de curtea lui Irod, unde a rămas ascuns câteva sute de ani.

În timpul împăratului Constantin, Sfântul Ioan s-a arătat la doi monahi care au descoperit capul său. Moaștele au fost apoi transferate la un olar evlavios și sora sa, care au primit binecuvântări. Ulterior, capul a ajuns în posesia unui monah arian, Eustațiu, care l-a ascuns într-o peșteră lângă Emesa.

După mulți ani, în 452, arhimandritul Marcel și un frate Isachie au descoperit capul printr-o revelație divină și l-au dus la catedrala din Emesa, apoi la Constantinopol.

În timpul persecuțiilor împotriva sfintelor icoane și moaște, capul Sfântului Ioan a fost ascuns în Pontul la Comani, fiind redescoperit în secolul al XI-lea și adus înapoi la Constantinopol de patriarhul Ignatie.

Ziua de astăzi este dedicată amintirii acestor evenimente și bucuriilor regăsirii moaștelor Sfântului Ioan Botezătorul, care este considerat un mijlocitor pentru cei care îl cinstesc cu evlavie.