Sfântul sfinţit mucenic Vlasie a trăit pe vremea împăratului Liciniu. Era episcopul Sevastiei şi locuia într-una din peşterile muntelui.
Fiarele sălbatice se îmblânziseră prin binecuvântarea sfântului, încât se apropiau cu toate de mâinile lui. Pentru că se pricepea şi la meşteşugul doctoricesc, făcea multe tămăduiri, primind de la Dumnezeu darul de a face minuni.
Precum alţi sfinţi, Sfântul Vlasie vieţuia ascuns în una din peşterile Muntelui Argheos, alături de fiarele sălbatice pe care le îmblânzise. Aici, în post şi în liniştea cea desăvârşită, înălţa necontenit rugăciuni către Dumnezeu. Însă, nişte vânători care-l descoperiseră l-au pârât dregătorului cetăţii, Agricola, care a poruncit să fie prinşi toţi creştinii ascunşi.
După ce a fost supus la chinuri grele, Sfântul Vlasie a fost aruncat în temniţă, unde a reuşit să-i întărească şi mai mult în credinţa în Hristos pe şapte femei creştine şi doi copii, închişi acolo. Cu toţii au primit cununa muceniciei prin tăierea capului în anul 316.
Sfântul Vlasie este zugrăvit ca un bătrân, cu barba despicată în două, șezând în preajma unei peșterii și înconjurat de animalele sălbatice, care îl privesc pe Sfântul așteptând binecuvântarea lui.
Tot în această zi, pomenirea sfinților doi prunci care au pătimit împreună cu sfântul Vlasie și a celor șapte femei, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, aflarea moaștelor sfântului proroc Zaharia, tatăl sfântului Ioan Botezătorul;
Tot în această zi, pomenirea împărătesei Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei;
Tot în această zi, sfântul noul mucenic Gheorghe robul, care a suferit mucenicia prin foc în cetatea Sofia, la anul 1515.