Sinaxar 7 martie: Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului

În anul al 16-lea al împărăţiei lui Diocleţian persecutorul, în jurul anului 300, Hermon, Episcopul Ierusalimului, a trimis episcopi la diferite neamuri, ca să propovăduiască cuvântul Domnului.

Dintre aceşti episcopi, Efrem şi Vasilevs au fost trimişi la Herson, în Crimeea, şi pe mulţi i-au adus la dreapta credinţă. După o vreme, Sfântul Efrem a plecat în Dobrogea, unde, cu multă trudă, a propovăduit cuvântul Domnului.

S-a ridicat însă împotriva lui mulţimea necredincioşilor şi prinzându-l l-au supus la multe chinuri, după care i-au tăiat capul într-o zi de 7 martie. Sfântul Vasilevs, propovăduind neîncetat pocăinţa şi calea cea dreaptă a mântuirii prin credinţă şi fapte bune, a stârnit şi el mânia necredincioşilor.

Asemenea sfântului Efrem, şi el a primit cununa muceniciei tot pe 7 martie, fiind călcat în picioare de păgâni. Înainte de a fi ucis, sfântul Vasilevs a săvârşit o minune, înviind pe fiul stăpânitorului cetăţii. Văzând aceasta, mulţi păgâni au primit botezul în numele Preasfintei Treimi.

În scaunul Hersonului au venit mai târziu alţi episcopi: Evghenie, Elpidie şi Agatodor, care cu multă râvnă au propovăduit dreapta credinţă. Toţi au primit cununa muceniciei, după multe chinuri şi bătăi. După câţiva ani, a fost trimis din Ierusalim episcopul Eterie, care a zidit la Herson o biserică.

Tot într-o zi de 7 martie a fost prins de păgâni şi aruncat în Dunăre. A fost trimis apoi un alt episcop, Capiton, la cererea credincioşilor de acolo. Acesta, căzând în mâinile păgânilor pe când se ducea la Constantinopol, a fost ucis şi aruncat în mare.

Tropar, glasul 4:
Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.