Postul e o călătorie spre esențial, un pas spre Hristos, departe de zgomotul și superficialitatea lumii.

Când alegem să postim, să o facem cu smerenie, departe de mândrie, ascuns și sincer, pentru a-i simți cu adevărat rostul.

Postul nu e doar despre mâncare, ci despre o transformare interioară. Nu înlocuim dulciurile cu alte delicatese, ci reducem hrana trupească pentru a hrăni sufletul.

Postul ne invită să ne reorientăm: să punem viața duhovnicească înaintea celei trupești, astfel încât trupul să slujească sufletului, nu invers.

Într-o lume care ne îndeamnă să consumăm, să vorbim, să privim fără oprire, postul ne cheamă la păzirea simțurilor și la o poziționare diferită față de tentațiile lumii.

Dacă am deprinde să fim mai puțin vorbăreți, să evităm zgomotul și distragerile, am deveni mai rezistenți și am găsi postul mai ușor.

Cultivarea vieții interioare presupune renunțarea, cel puțin temporar, la ofertele lumii.

Nu e vorba de excese, ci de echilibru: a nu posti înseamnă a nu renunța la ego.