A fi ortodox înseamnă:

Să crezi că Dumnezeu este creatorul tuturor și a toate și că, din iubire față de tine, El S-a făcut până și OM – „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (In 3, 16);

Să nădăjduiești că tot ceea ce ceri tu de la El poți și primi (Mc. 11, 24), până și puterea de a „muta munții din loc” (Mt. 17, 20);

„Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din tot cugetultău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Lc. 10, 27).

Să fii asemenea samarineanului milostiv, care l-a slujit cu dragoste pe călătorul căzut între tâlhari (Lc. 10, 30-37);

Să fii mărinimos precum sutașul, care s-a raportat la slujitorul său nu ca la o slugă, ci ca la un frate (Mt. 8, 5-13);

Să fii generos ca Zaheu – gata să arate semenilor săi împătrită generozitate: „Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor, iar dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva întorc împătrit! (Lc. 19, 1-10).

A fi ortodox înseamnă să ai modele de pocăință pe:

David, care s-a pocăit în mod exemplar pentru păcatele sale (Ps. 50);
Fiul cel risipitor, care s-a întors cu umilință la Tatăl, pretinzând nu demnitatea pierdută de fiu, ci muncă de slugă (Lc. 15, 17-21);
Femeia cea păcătoasă, care a spălat cu lacrimi picioarele Domnului, le-a uns cu mir de mare preț și le-a șters cu părul capului ei (Lc. 7, 37-38);
Petru, care și-a plâns lepădarea de Domnul cu lacrimi amare și a primit, pentru aceasta, mai mare demnitate decât cea de care se lepădase (Mt. 26, 69-75 și In 21, 15-19).